UTILE

Această pagină este în construcție. Motivul ? S-au modificat multe legi și au apărut de asemenea multe legi noi.

Prin urmare, vă rog să aveți puțină răbdare.

Vă mulțumesc pentru înțelegere.

Până atunci, câteva cuvinte despre etichetare, la modul general:

Vă rog să aveți în vedere că sunt peste 60 de legi ce fac referire la etichetarea alimentelor.

Avem legi românești, dar avem și legi europene. Avem o legislație orizontală, dar și una verticală.

Legile europene sunt mereu modificate; la fel se modifică si legile românești. Este un fel de haos legislativ.

La ora actuală, în vigoare este Regulamentul european al etichetării, dar legea românească (vestitul HG 106) n-a fost încă abrogată. HG-ul are cerințe suplimentare față de Regulament. Dar nimeni nu-l ia în considerare..

Se comit abuzuri. Atât de către autorități, cât și de către producători. Da, acesta-i adevărul.

Cea mai complexă este etichetarea suplimentelor alimentare, care a fost trecută cu vederea de către autorități.

Cred însă că producătorii de suplimente vor avea probleme cu etichetarea cât de curând. Mari probleme.

Cum spuneam, etichetarea suplimentelor alimentare lasă mult de dorit, iar IBA nu-și asumă responsabilitatea în ceea ce privește eticheta suplimentelor. Da, acesta-i crudul adevăr. Nu-l spun eu, îl spun cei de la IBA.

Producătorii de suplimente însă se bazează pe IBA. Este greșit, după cum spuneam. Etichetele notificate la IBA și care sunt deja pe piață au din păcate (multe) greșeli.

De câțiva ani fac prezentări pe etichetare în cadrul seminarului anual ESE (Etichetare-Siguranță-Etică). Cam degeaba, aș putea spune, cu toate că participarea este destul de numeroasă.

Tot în cadrul ESE, de câțiva ani de zile răspund la întrebările tuturor participanților. Răspund la întrebări, deoarece autoritățile refuză s-o facă. De ce refuză ? Vă las pe Dvs să dați răspunsul.

Participările mele la ESE, ca și trainingurile pe etichetare au fost întotdeauna gratis, desigur. Dar, degeaba. Nu s-a schimbat mare lucru.

Se pare că în România etichetarea este ceva neimportant. Sau ceva foarte simplu, la care ne pricepem cu toții.

Ei bine, nu este chiar așa. Nu numai că etichetarea nu este simplă, dar se mai și complică de la an la an.

Am pariat cu departmente de etichetare de la firme multinaționale că le găsesc o greșeală în etichetele considerate perfecte. Și am găsit. Nu una, ci vreo 8 greșeli. Bineînțeles, s-au supărat pe mine. I-am pierdut de clienți…

Și eu fac greșeli; oho, nu doar una, ci mai multe; o dată m-am contrazis cu un mare producător de băuturi că a greșit o etichetă și a trebuit să-mi recunosc greșeala. Nu greșise. Dar folosea un truc prin care păcălea consumatorii. Și concurența. De fapt, respectivul păcălește și astăzi consumatorii, dar în mod legal. Este o șmecherie desigur, dar e făcută legal. Cine pierde ? Păi, pierde consumatorul, adică pierd toți clienții firmei respective, deoarece sunt păcăliți.

În fine, anumite firme (de regulă firme mari) greșesc intenționat, pentru a căpăta un avantaj competitiv. Am multe exemple în acest sens; pe unii chiar i-am scos din mari belele. I-am ajutat să convingă autoritățile că au etichete corecte, când de fapt nu erau corecte. Am greșit, iar acum îmi pare rău de ce-am făcut… Puteam să le cer un sac de bani, deoarece erau disperați, dar nu, căci eu când fac o tâmpenie, o fac gratis… Cum spuneam, am greșit. Și pentru asta îmi cer scuze.